Cartea Urantia

Capitolul 50

Prinţii Planetari

50:0.1 (572.1) DEŞI aparţin ordinului Fiilor Lanonandeki, Prinţii Planetari sunt atât de specializaţi în serviciul lor încât sunt în general consideraţi ca un grup distinct. După ce au fost atestaţi de către Melchizedeki ca Lanonandeki secundari, aceşti Fii ai universului local sunt ataşaţi rezervelor ordinului lor din sediul constelaţiei. De acolo, ei primesc diverse sarcini de la Suveranii Sistemului, şi în cele din urmă sunt desemnaţi ca Prinţi Planetari şi trimişi ca să guverneze lumile locuite aflate în evoluţie.

50:0.2 (572.2) Atunci când are loc ataşarea unui şef unei planete date, decizia unui Suveran de Sistem este declanşată de o cerere a Purtătorilor Vieţii reclamând un şef administrativ pentru o lume unde ei au stabilit viaţa şi au dezvoltat fiinţe evolutive inteligente. Toate planetele locuite de creaturi evolutive muritoare se văd încredinţate unui şef planetar al acestui ordin de filiaţie.

1. Misiunea Prinţilor

50:1.1 (572.3) Prinţul Planetar şi fraţii săi asistenţi reprezintă (făcând abstracţie de încarnare) forma personalizată prin care Fiul Etern al Paradisului poate să vină cât se poate de aproape de umilele creaturi ale timpului şi ale spaţiului. Este adevărat că Fiul Creator atinge creaturile tărâmurilor prin spiritul său, însă Prinţii Planetari reprezintă cel din urmă ordin personal al Fiilor din seria care se extinde din Paradis până la copiii oamenilor. Spiritul Infinit ajunge foarte aproape de oameni în persoana păzitorilor destinului şi a altor fiinţe îngereşti; Tatăl Universal trăieşte în om prin prezenţa personală a Veghetorilor de Mister; Prinţul Planetar reprezintă însă ultimul efort al Fiului Etern şi al Fiilor săi de a se apropia de voi. Pe o lume nou locuită, Prinţul Planetar este singurul reprezentant a cărui divinitate este completă. El este efectiv provenit din Fiul Creator (urmaşul Tatălui Universal şi al Fiului Etern) şi din Divina Slujitoare (Fiica Spiritului Infinit din universul local).

50:1.2 (572.4) Prinţul unei planete recent locuite este înconjurat de un corp loial de ajutoare şi de asistenţi, şi de un mare număr de spirite slujitoare. Dar corpul conducător al unei lumi nou locuite trebuie să aparţină ordinelor inferioare ale administratorilor sistemului pentru a putea fi compătimitori şi înţelegători în ceea ce priveşte problemele şi dificultăţile planetare, iar tot acest efort de a oferi lumilor evolutive un guvern plin de compasiune implică riscul sporit că personalităţile sale aproape umane s-ar putea rătăci în înălţarea propriei lor minţi mai presus de voinţa Şefilor Supremi.

50:1.3 (572.5) Datorită faptului că sunt întru totul singuri în calitate de reprezentanţi ai divinităţii pe planetele individuale, aceşti Fii sunt supuşi unei severe încercări, iar Nebadonul a suferit din nefericire mai multe rebeliuni. Creaţia Suveranilor Sistemici şi a Prinţilor Planetari comportă personalizarea unui concept care s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Tatăl Universal şi de Fiul Etern. Primejdia de a pierde simţul proporţiilor propriei tale importanţe se măreşte, şi sporesc şi riscurile de a vedea treptele inferioare incapabile să priceapă cum se cuvine valoarea şi relaţiile numeroaselor ordine de fiinţe divine, precum şi ierarhia autorităţii lor. Faptul că Tatăl nu este personal prezent în universurile locale impune deopotrivă tuturor acestor Fii o anumită încercare a credinţei şi a loialităţii.

50:1.4 (573.1) Este totuşi ceva rar ca prinţii planetari ai acestor lumi să eşueze în misiunea lor de organizare şi de administrare a sferelor locuite, iar reuşita lor uşurează treptat misiunile ulterioare ale Fiilor Materiali, care vin să implanteze formele superioare ale vieţii creaturilor pe oamenii primitivi ai lumilor. Guvernarea lor contribuie, de asemenea, foarte mult la pregătirea planetelor pentru Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu, care vor veni ulterior să judece lumile şi să inaugureze dispensaţii succesive.

2. Administrarea planetară

50:2.1 (573.2) Toţi Prinţii Planetari sunt plasaţi sub jurisdicţia administrativă universală a lui Gabriel, şeful executiv al lui Mihail, cu toate că, în ceea ce priveşte autoritatea imediată, ei sunt supuşi unor ordine executive ale Suveranilor de Sisteme.

50:2.2 (573.3) Prinţii Planetari pot în orice moment să ceară sfatul Melchizedekilor, străvechii lor instructori şi mentori, dar ei nu sunt în mod arbitrar siliţi să recurgă la acest ajutor, şi, dacă asemenea ajutor nu este cerut de bună voie, Melchizedekii nu intervin în administrarea planetară. Aceşti conducători ai unei planete pot astfel să se prevaleze de sfatul celor douăzeci şi patru de consilieri reuniţi provenind din lumile de manifestare ale sistemului. În Satania, aceşti consilieri sunt astăzi cu toţii nativi ai Urantiei. Şi există, de asemenea, în sediul constelaţiei, un consiliu analog de şaizeci de membri, şi ei aleşi dintre fiinţele evolutive ale tărâmurilor.

50:2.3 (573.4) Guvernarea planetelor evolutive este în principal autocratică la începuturile instabile ale carierei lor. Prinţii Planetari organizează grupurile lor specializate de asistenţi recrutându-i din corpul lor de ajutoare planetare. Ei sunt înconjuraţi în general de un consiliu suprem de doisprezece membri, aleşi în chip variabil şi divers constituiţi pe diferitele lumi. Un Prinţ Planetar poate, de asemenea, să fie ajutat de o mulţime de membri din cel de-al treilea ordin al grupului său de filiaţie, şi uneori, pe anumite lumi, de către un asociat din propriul lui ordin, un Lanonandek secundar.

50:2.4 (573.5) Întregul Stat major al unui şef planetar este în întregime compus din personalităţi ale Spiritului Infinit, din anumite tipuri de fiinţe superioare evoluate şi din muritori ascendenţi venind din alte lumi. El comportă în medie o mie de persoane, şi pe măsură ce planeta progresează, numărul de ajutoare ale acestui corp se poate ridica până la cinci mii sau chiar mai mult. De fiecare dată când Prinţii Planetari au nevoie de asistenţi suplimentari, le este de ajuns să formuleze cererea către fraţii lor, Suveranii de Sisteme, şi ea este aprobată pe loc.

50:2.5 (573.6) Natura, organizarea şi administrarea planetelor sunt foarte variabile, dar ele sunt toate prevăzute cu tribunale de justiţie. Sistemul judiciar al unui univers local începe cu tribunalele unui Prinţ Planetar, care sunt prezidate de un membru al statului său major personal. Decretele acestor curţi reflectă o atitudine foarte părintească şi discreţionară. Pentru toate problemele care depăşesc reglementarea locuitorilor planetei, este posibil să se facă apel la tribunalele superioare, însă toate chestiunile care privesc propria lume, sunt în mare măsură puse la discreţia personală a prinţului.

50:2.6 (574.1) Comisiile voiajore de conciliatori servesc şi completează tribunalele planetare. Controlorii fizici şi spirituali sunt supuşi verdictelor conciliatorilor, însă nici o sentinţă nu este niciodată pusă în mod arbitrar în executare fără consimţământul Tatălui Constelaţiei, deoarece „Preaînalţii domnesc în împărăţiile oamenilor.”

50:2.7 (574.2) Controlorii şi transformatorii afectaţi planetelor pot, de asemenea, să colaboreze cu îngeri şi cu alte ordine de fiinţe celeste, făcându-le pe aceste din urmă personalităţi vizibile creaturilor muritoare. Cu ocazii speciale, ajutoarele serafice şi chiar şi Melchizedekii pot deveni vizibili pentru locuitorii lumilor evolutive, şi chiar fac acest lucru. Motivul principal pentru a-i aduce pe ascenderii muritori din capitala sistemului şi de a-i integra în statul-major al Prinţului Planetar este de a înlesni comunicările cu locuitorii tărâmului.

3. Statul-major corporal al Prinţului

50:3.1 (574.3) Când un Prinţ Planetar pleacă pe o lume tânără, el duce în general cu el un grup de ascendenţi voluntari, care vin din sediul sistemului local. Aceşti ascendenţi îl însoţesc pe Prinţ pentru a-l sfătui şi a-l ajuta în munca de ameliorare iniţială a rasei. Acest corp de ajutoare materiale constituie legătura dintre prinţ şi rasele lumii. Caligastia, Prinţul Urantiei, dispunea de un corp de o sută de ajutoare de acest ordin.

50:3.2 (574.4) Aceşti asistenţi morontiali voluntari sunt cetăţeni ai capitalei unui sistem, şi nici unul dintre ei nu s-a contopit cu Ajustorul său interior. În timp ce se reîntorc temporar la o stare materială anterioară, Ajustorii lor păstrează statutul rezidenţial al sediului sistemic.

50:3.3 (574.5) Purtătorii Vieţii, arhitecţii formei, furnizează acestor voluntari noi corpuri fizice pe care le ocupă în timpul şederii lor planetare. Aceste forme de personalitate sunt scutite de bolile obişnuite ale tărâmurilor, dar, ca şi corpurile morontiale primitive, ele sunt supuse anumitor accidente de natură mecanică.

50:3.4 (574.6) Statul-major corporal al prinţului este în general retras de pe planetă cu ocazia judecăţii următoare, în momentul sosirii celui de-al doilea Fiu pe sferă. Înainte de a pleca de acolo, membrii săi îşi încredinţează de obicei sarcinile urmaşilor lor comuni şi anumitor nativi superiori voluntari. Pe lumile unde ajutoarele prinţului au avut permisiunea de a se împreuna cu membrii grupurilor superioare ai raselor autohtone, urmaşii lor, în general, i-au succedat.

50:3.5 (574.7) Aceşti asistenţi ai Prinţului Planetar se împerechează rar cu rasele lumilor, însă ei se împreunează întotdeauna între ei. Două clase de fiinţe rezultă din aceste uniuni: tipul primar de creaturi mediene, precum şi anumite tipuri înălţate de fiinţe materiale care rămân ataşate statului-major al prinţului, după ce părinţii lor au plecat cu ocazia sosirii lui Adam şi a Evei. Aceşti copii nu se împreunează cu rasele muritoare, decât în anumite cazuri de urgenţă, şi atunci la ordinul Prinţului Planetar. În acest caz, copiii lor - nepoţii membrilor statului-major corporal - se bucură de acelaşi statut ca şi rasele superioare ale vremii şi ale generaţiei lor. Toţi urmaşii acestor asistenţi semimateriali ai Prinţului Planetar sunt locuiţi de Ajustori.

50:3.6 (575.1) La sfârşitul dispensaţiei prinţului, când vine vremea ca „statul-major de reversiune” să fie retrimis în sediul sistemului pentru a-şi relua cariera către Paradis, aceşti ascendenţi se prezintă la Purtătorii Vieţii pentru a li se restitui corpul lor material. Ei intră în somnul lor de tranziţie, din care se trezesc eliberaţi de hainele lor muritoare de piele şi reîmbrăcaţi cu forme morontiale, gata pentru transportul serafic de reîntoarcere către capitala sistemului, unde Ajustorii detaşaţi de ei îi aşteaptă. Ei sunt în întârziere cu o întreagă dispensaţie faţă de clasa lor de pe Jerusem, însă au dobândit o experienţă unică şi extraordinară, un capitol rar în cariera unui ascender muritor.

4. Cartierul general şi şcolile planetare

50:4.1 (575.2) Statul-major corporal al prinţului organizează devreme şcoli planetare de educaţie şi de cultură, unde este instruită elita raselor evolutive, şi de unde este apoi trimisă către popoarele lor pentru ca ele să fie învăţate aceste moduri mai bune de acţiune. Aceste şcoli ale prinţului sunt situate în cartierul general material al planetei.

50:4.2 (575.3) O mare parte a muncii fizice legate de stabilirea oraşului-sediu este îndeplinită de statul-major corporal. Aceste oraşe-sediu, sau colonii primitive ale Prinţului Planetar, sunt foarte diferite de ceea ce şi-ar putea imagina un muritor al Urantiei. În comparaţie cu cele ale epocilor mai târzii, ele sunt simple, caracterizate prin ornamente minerale şi printr-o construcţie materială relativ avansată. Toate acestea se deosebesc de regimul adamic centrat în jurul unui cartier general al grădinilor, de unde Adamii îşi urmează opera lor în favoarea raselor în timpul celei de-a doua dispensaţii a Fiilor universului.

50:4.3 (575.4) La instalarea cartierului general pe lumea voastră, fiecare locuinţă omenească era înconjurată de vaste ţinuturi. Triburile îndepărtate continuau să se dedice vânatului şi căutării hranei, în timp ce, în şcolile Prinţului, elevii şi profesorii erau cu toţii agricultori şi horticultori. Aici timpul era în mod egal divizat pentru următoarele munci:

50:4.4 (575.5) 1. Munca fizică. Cultivarea solului asociată cu construirea şi decorarea caselor.

50:4.5 (575.6) 2. Activităţile sociale. Reprezentaţiile teatrale şi grupările culturale.

50:4.6 (575.7) 3. Aplicaţia educaţională. Instruirea individuală în raport cu învăţătura grupului familial, completată de o pregătire specializată de clasă.

50:4.7 (575.8) 4. Educaţia profesională. Şcoli de căsnicie şi de reformare a căminului, şcoli aplicative de artă şi de meserii, precum şi clase formatoare de instructori - laici, culturali şi religioşi.

50:4.8 (575.9) 5. Cultura spirituală. Fraternitatea maeştrilor, iluminarea grupurilor de copii şi a tinerilor, precum şi pregătirea copiilor indigeni adoptaţi ca misionari pe lângă poporul lor.

50:4.9 (575.10) Un Prinţ Planetar nu este vizibil pentru fiinţele muritoare; faptul de a crede în reprezentările pe care le fac asupra lui fiinţele semimateriale ale statului său major, reprezintă o probă de credinţă. Aceste şcoli de cultură şi de educaţie sunt însă bine adaptate la nevoile fiecărei planete; o vie şi lăudabilă întrecere se dezvoltă curând printre rasele omeneşti în eforturile lor de a se face admise în aceste diverse instituţii de învăţământ.

50:4.10 (575.11) Pornind de la acest centru mondial de cultură şi de realizare, o influenţă înălţătoare şi civilizată iradiază progresiv toate popoarele şi transformă lent, dar sigur, rasele evolutive. Între timp, copiii educaţi şi spiritualizaţi ai popoarelor învecinate, care au fost adoptaţi şi instruiţi în şcolile prinţului, se reîntorc la grupul lor natal, şi stabilesc, la capacitatea lor maximă, noi centre puternice de studiu şi de cultură, pe care le întreţin după planul şcolilor prinţului.

50:4.11 (576.1) Pe Urantia, aceste planuri destinate progresului planetar şi perfecţionării culturale erau în plin curs de aplicare şi se executau într-un mod satisfăcător, când toată întreprinderea a luat sfârşit într-un mod mai degrabă brusc şi prea puţin glorios prin aderarea lui Caligastia la rebeliunea lui Lucifer.

50:4.12 (576.2) Pentru mine, unul dintre episoadele cel mai profund şocante ale acestei rebeliuni a fost acela de a afla cruda perfidie a lui Caligastia, membru al propriului meu ordin de filiaţie, care, cu bună ştiinţă, şi cu o răutate calculată, a pervertit sistematic instruirea şi a otrăvit învăţătura care era dată în şcolile planetare ale Urantiei deschise în acel moment. Ruina acestor şcoli a fost rapidă şi completă.

50:4.13 (576.3) Mulţi dintre urmaşii ascendenţilor statului-major materializat al Prinţului au rămas loiali şi au dezertat din rândurile ordinului lui Caligastia. Aceşti credincioşi au fost încurajaţi de administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei şi, într-o epocă ulterioară, urmaşii lor au ajutat mult la susţinerea conceptelor planetare de adevăr şi de dreptate. Lucrarea acestor evanghelişti loiali a contribuit la împiedicarea dispariţiei totale a adevărului spiritual de pe Urantia. Aceste suflete curajoase şi urmaşii lor au păstrat vie o anumită cunoaştere a legii Tatălui şi au păstrat, pentru rasele lumii, conceptul dispensaţiilor planetare succesive, aduse de diversele ordine ale Fiilor divini.

5. Civilizaţia progresivă

50:5.1 (576.4) Prinţii loiali ai lumilor locuite rămân ataşaţi permanent planetei pentru care au fost desemnaţi iniţial. Fiii Paradisului care aduc cu ei dispensaţii pot să vină şi să plece, însă un Prinţul Planetar care a reuşit rămâne şef al tărâmului său. Munca sa este întru totul independentă de misiunile Fiilor Superiori, căci ea este menită să favorizeze dezvoltarea civilizaţiei planetare.

50:5.2 (576.5) Progresul civilizaţiei se aseamănă prea puţin pe două planete. Detaliile desfăşurării evoluţiei muritorilor sunt foarte diferite pe multe lumi neasemănătoare. În pofida a numeroase diversificări ale dezvoltării planetare în domeniile fizic, intelectual şi social, toate sferele evolutive progresează în anumite direcţii bine definite.

50:5.3 (576.6) Sub guvernarea binefăcătoare a unui Prinţ Planetar, lărgită de Fiii Materiali şi punctată de misiunile periodice ale Fiilor Paradisului, rasele muritoare ale unei lumii medii a timpului şi spaţiului trec succesiv prin următoarele şapte epoci evolutive:

50:5.4 (576.7) 1. Epoca nutriţiei. Creaturile preumane şi rasele iniţiale de oameni primitivi se ocupă în principal de probleme de hrană. Aceste fiinţe în evoluţie îşi petrec orele de veghe căutându-şi hrana sau bătându-se, ofensiv sau defensiv. Căutarea hranei este de supremă importanţă în mintea acestor primi strămoşi ai civilizaţiei.

50:5.5 (576.8) 2. Perioada securităţii. Imediat ce vânătorii primitivi pot să drămuiască puţin timp liber în căutarea lor de hrană, ei îşi folosesc răgazul pentru a-şi spori siguranţa. Se consacră tot mai multă atenţie tehnicii războiului. Ei îşi fortifică locuinţele, şi clanurile devin tot mai solide din cauza temerii reciproce şi prin insuflarea urii faţă de grupurile străine. Autoconservarea este o ocupaţie care urmează întotdeauna autoîntreţinerea.

50:5.6 (577.1) 3. Era confortului material. După ce au rezolvat parţial problemele alimentare şi au atins un oarecare grad de securitate, oamenii şi-au consacrat răgazul în plus dezvoltării confortului lor personal. Luxul rivalizează cu necesitatea la ocuparea centrului scenei activităţilor umane. Această perioadă este mult prea adesea caracterizată de tiranie, de toleranţă, de îmbuibare şi de beţie. Elementele slabe ale raselor au înclinaţie către excese şi brutalitate. Aceşti plăpânzi căutători de plăceri sunt treptat subjugaţi de elementele mai puternice ale civilizaţiei în progres, care iubesc adevărul.

50:5.7 (577.2) 4. Căutarea cunoaşterii şi a înţelepciunii. Hrana, siguranţa, plăcerea şi răgazul oferă baza care permite culturii să se dezvolte şi cunoştinţelor să se răspândească. Efortul de a pune cunoştinţele în practică duce la înţelepciune şi, când o cultură a învăţat să profite de experienţă şi să se perfecţioneze prin ea, atunci a sosit civilizaţia cu adevărat. Alimentaţia, securitatea şi confortul material încă domină societatea, dar multor indivizi orientaţi către viitor le este foame de cunoaştere şi sete de înţelepciune. Fiecărui copil i se oferă ocazia de a învăţa prin practică, iar educaţia este cuvântul de ordine al acestor vremuri.

50:5.8 (577.3) 5. Epoca filozofiei şi a fraternităţii. Când muritorii învaţă să gândească şi încep să profite de experienţă, ei devin filozofi, se apucă să raţioneze în sinea lor şi să exerseze o judecată chibzuită. Societatea acestei perioade devine etică, iar oamenii acestei epoci devin realmente fiinţe morale. Fiinţele morale şi înţelepte sunt capabile să stabilească fraternitatea umană pe această lume în progres. Fiinţele etice şi morale pot învăţa să trăiască după regula de aur.

50:5.9 (577.4) 6. Epoca strădaniei spirituale. Când muritorii care evoluau au trecut prin stadiile de dezvoltare fizică, intelectuală şi socială, ei ating mai devreme sau mai târziu nivele de clarviziune personală care îi stimulează să caute satisfacţii spirituale şi înţelegeri cosmice. Religia reuşeşte să se ridice de la domeniile emoţionale ale fricii şi ale superstiţiei la nivelele superioare ale înţelepciunii cosmice şi ale experienţei spirituale personale. Educaţia aspiră la dobândirea de înţelesuri; cultura percepe relaţiile cosmice şi adevăratele valori. Muritorii care evoluează astfel sunt sincer cultivaţi, cu adevărat educaţi, şi subtil cunoscători de Dumnezeu .

50:5.10 (577.5) 7. Era luminii şi a vieţii. Aceasta este înflorirea epocilor succesive de securitate fizică, de expansiune intelectuală, de cultură socială, şi de realizare spirituală. Aceste înfăptuiri omeneşti sunt acum îmbinate, asociate, şi coordonate, într-o unitate cosmică şi într-o servire dezinteresată. În limitele naturii finite şi a înzestrărilor materiale, nu se impune nici o graniţă posibilităţilor de realizare evolutivă a generaţiilor în progres care trăiesc succesiv pe aceste lumi celeste şi bine stabilite ale timpului şi spaţiului.

50:5.11 (577.6) După ce au servit sferele lor pe parcursul dispensaţiilor succesive ale istoriei lumii şi ale epocilor progresive de avansare planetară, Prinţii Planetari sunt ridicaţi la rangul de Suverani Planetari cu ocazia inaugurării erei luminii şi a vieţii.

6. Cultura planetară

50:6.1 (578.1) Izolarea Urantiei face posibilă descrierea multor particularităţi ale modului de viaţă şi al anturajului vecinilor voştri din Satania. Noi suntem limitaţi în aceste expuneri de carantina planetară şi de izolarea sistemului. Toate eforturile noastre de a-i ilumina pe muritorii Urantiei sunt supuse acestor restricţii, dar, în măsura în care este permis, voi aţi fost instruiţi asupra progreselor unei lumi evolutive medii, şi sunteţi în stare să comparaţi cariera unei astfel de lumi cu prezenta stare a Urantiei.

50:6.2 (578.2) Dezvoltarea civilizaţiei pe Urantia nu este foarte diferită de cea a altor lumi care au avut nefericirea de a fi izolate din punct de vedere spiritual. Însă, atunci când este comparată cu lumile loiale ale universului, planeta voastră apare ca fiind foarte confuză şi mult întârziată în toate fazele de progres intelectual şi de realizare spirituală.

50:6.3 (578.3) Din cauza necazurilor lor planetare, urantienii sunt împiedicaţi în a înţelege mare lucru din cultura lumilor normale. Dar nu ar trebui să vă imaginaţi că lumile evolutive, chiar şi cele mai ideale, sunt sfere unde viaţa este o potecă netedă şi înflorită. Lupta face întotdeauna parte din viaţa iniţială a raselor muritoare. Efortul şi decizia sunt factori esenţiali pentru dobândirea de valori de supravieţuire.

50:6.4 (578.4) Cultura presupune o calitate a minţii; cultura nu poate fi reînsufleţită dacă mintea nu se înalţă. Un intelect superior va căuta o cultură nobilă, şi va găsi un mijloc de a atinge acest scop. Minţile inferioare vor dispreţui cultura cea mai înaltă, chiar dacă li se oferă dă de-a gata. Multe lucruri depind, de asemenea, de misiunile succesive ale Fiilor divini şi de măsura în care primesc iluminarea epocile dispensaţiilor lor respective.

50:6.5 (578.5) Nu ar trebui uitat că, timp de două sute de mii de ani, toate lumile Sataniei au rămas din punct de vedere spiritual sub interdicţia Norlatiadekului, ca urmare a rebeliunii lui Lucifer. Şi vor fi necesare epoci de-a rândul pentru a repara neajunsurile cauzate de păcatele şi de secesiunea care au rezultat. Lumea voastră continuă să urmeze o carieră neregulată şi plină de vicisitudini din pricina dublei sale tragedii a unui Prinţ Planetar rebel şi a unui Fiu Material foarte slab. Nici chiar coborârea lui Cristos Mihail pe Urantia nu a înlăturat imediat consecinţele temporale ale acestor grave greşeli din administrarea anterioară a acestei lumi.

7. Recompensele izolării

50:7.1 (578.6) La prima vedere, s-ar părea că Urantia şi lumile asociate în izolare sunt foarte nefericite de faptul de a fi private de prezenţa şi de influenţa binefăcătoare a personalităţilor supraumane, cum ar fi un Prinţ Planetar, şi de un Fiu şi o Fiică Materiali. Dar izolarea acestor sfere le oferă raselor lor o ocazie unică de a-şi exersa credinţa şi de a-şi dezvolta o calitate specială a încrederii în siguranţa cosmică, care nu depinde nici de vedere, nici de vreo altă consideraţie materială. Se poate întâmpla, în cele din urmă, ca creaturile omeneşti care vin din lumile puse în carantină în urma rebeliunii să fie extrem de norocoase. Noi am descoperit că aceşti ascenderi se văd însărcinaţi de foarte devreme cu numeroase misiuni speciale în întreprinderile cosmice în care o credinţă netăgăduită şi o încredere sublimă sunt esenţiale pentru înfăptuirea lor.

50:7.2 (579.1) Pe Jerusem, ascenderii lumilor izolate ocupă un sector rezidenţial privat şi sunt cunoscuţi sub numele de agondonteri, ceea ce înseamnă creaturi cu voinţă evolutive care pot să creadă fără să vadă, să persevereze când sunt izolate şi să triumfe asupra dificultăţilor aproape insurmontabile, chiar şi atunci când sunt singure. Această grupare funcţională de agondonteri persistă de-a lungul ascensiunii universului local şi a traversării suprauniversului. Ea dispare în timpul şederii în Havona, dar reapare rapid după sosirea în Paradis şi subzistă categoric în Corpul de Finalitate Muritor. Tabamantia este un agondonter de statut finalitar, supravieţuitor al unei sfere puse în carantină după prima rebeliune care a avut vreodată loc în universul timpului şi spaţiului.

50:7.3 (579.2) Pe parcursul întregii cariere a Paradisului, răsplata urmează efortul ca un rezultat al cauzelor. Aceste recompense separă individul de ceea ce reprezintă media, oferind variante de experienţă ale creaturilor, şi contribuind la diversitatea înfăptuirilor ultime în corpul colectiv al finalitarilor.

50:7.4 (579.3) [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]